visez că plouă copilași cu pielea trandafirie bucălați copilași pe pajiști verzi
copilași singuri pentru că acestea sunt pajiștile cerului
și printre ei suntem și noi iubito trecuți dincolo de apa uitării
o suge-vom noi lapte din țâțe de îngeri
și munții și câmpiile
și mările și izvoarele
preschimbate în copilași se vor hârjoni cu noi
vise
în această lume de obidă nădejdea a ieșit cea de pe urmă și cea mai crudă
cu chipul ei tânăr cu pielea ei albă de să o mănânci nu altceva
și ce bucle blonde și ce bujori în obrăjori
ea înșelătoarea ea ademenitoarea ea tainica
care împarte din când în când câte o amăgire
nimic nu se câștigă și totul se pierde
și fără ea câte vieți fără noimă nu s-ar curma
pomii rodind spânzurați
vise
să uităm suntem slabi amintirea rupt-a sub ea umeri mai tari
încremeniți în sărutare ne vom ascunde ochii sub păr
și clipa ne va părea eternă
nici un ban nu vom da pe mustrările bicisnicilor bătrâni
noi mai bătrâni cu o eternitate