Palmele ei strânse
învață sa picteze clepsidra
cu vin sfințit
umbrele tăcerii
spunându-i:
cândva ai să alergi în mâini pe nisipul
crud al timpului-trupului meu
Tu, lucrare de sticlă
sub mâinile mele de piatră
strop de apă vie curgea
de pe chinul ei, în pocal
ascunzându-i chipul
ar fi venit pescăruși să dezgroape sensuri
în stânca cioplită, plină cu vise
cu buze topite
vin de nisip
unit cu lapte de lacrimă
și sânge