Omul de Carne l-am găsit în mine
De la întâiul răsărit de zare
Și primul verb rostit în clipa-n care
Credeam că știu ce-i rău și ce e bine.

S-a înălțat scăpând de-ncătușare
Și forța lui simțea că se cuvine
Să muște prund din mal cu ape line
Și must să bea din buruieni amare.

Omul de Gând s-a arătat pe-o carte,
S-a sprijinit pe-un fir de vânt ușor,
Izbit în trup cu plăsmuiri deșarte.

Atâtea guri strivit în colb îl vor.
Cu timpul lupt pe viață și pe moarte,
Omul de Gând să iasă-nvingător.