Din vers în vers mă pierd de lume
Știind c-am fost supărător de viu
Un om plecat în viețile postume
Să traverseze gândul prin pustiu

Și-ajuns pe vârful de nemărginiri
Cu mărăcini de infinit pe neființă
Voi aștepta convoaiele de omeniri
Să-mi retrăiesc poemele-n credință.