natasha

e o noapte profunda in camera noastra
soarele de gheata se retrage linistit in paharul cu wiskey
stai intinsa pe pat si tai cu foarfeca felii de cd-uri
dupa care le duci la ureche si incerci sa descifrezi sunetele
e un mod original de a asculta muzica
totusi eu nu te-am inteles niciodata
prefer sa ma ascund intr-o carte si sa-mi ascult muzica mea
adevarata mea muzica
din care ma nasc in orice ou de secunda
pentru mine fiecare cuvant e un cantec
fiecare litera e un sunet
dar s-o lasam balta cu poezia ca sa nu plictisim cititorul
si revenim la momentul cand soarele de gheata se retrage linistit in paharul cu wiskey
asculta
soarele de gheata se retrage linistit in paharul cu wiskey
iti dai seama ca pana se scurge tot soarele trece o zi intreaga
dar gandeste-te
si astepta sa treaca ziua
intre timp eu iti voi face o scurta prezentare a natashei
natasha e rusoaica
in momentul in care scriu poezia
natasha isi incalta pantofii
totusi ea nu pleaca niciodata nicaieri
sta toata ziua in casa ma iubeste
chiar daca stiu ca natasha nu respira, nu merge, nu vorbeste
cat sunt plecat o tin inchisa in dulap
de frica sa nu ma paraseasca vreodata
natasha e un personaj suprem in acest poem
(fiindca de obicei punctul culminant se consuma spre final, drag cititor,
nu iti voi prezenta toate detaliile despre iubita mea, te voi lasa cu sufletul la gura
dar nu uita sa privesti in imaginatia ta cum soarele de gheata se retrage intr-un pahar cu wiskey)
despre mine nu am ce sa-ti spun
ma cunosti deja din cuvintele de mai sus
tot ce vreau sa stii e ca trebuie sa duc poemul pana la capat
asa ca nu ma deranja si lasa-ma sa iau o gura de aer