Ating

cu ochii opariti de luminile noptii

un vis:

se va sparge chemand exantematica scufundare...

In Tebaida,

scanteile jocului apei,

imi sufoca tocmai norul

prin care fulgeram inflorirea in Cosmos;

astfel incat,

intregul imperfect care sunt

va fi devenit discutabil si echidistant

intre clapele mute

ale halucinatiei