Mi-au zis prea multi ca stihul meu
L-au auzit si mai 'nainte,
Ca Eminescu l-a compus cu greu,
Ca eu sa-l iau facut de dinainte.

Si mi-au mai spus ca ii imit fidel
Pe Macedonski si pe Minulescu,
Iar la sfarsit au mai adaugat un "el",
Alaturandu-l langa toti si pe Stanescu.

O, dar sunt mandru, dragi compatrioti
Cand imi strigati cu-atata-nversunare,
Ca-n versul meu i-am contopit pe toti,
De la poetul mic la cel mai mare.

Mai poate oare cineva sa spuna
C-am copiat un singur mare geniu
Cand versurile astea-or sa ramana
Poate in urmatorul secol sau mileniu?

Si nu pentru ca-ncerc sa ii "imit",
Asa cum cei mai multi au incercat sa-mi spuna
Ci doar ca stihul meu este iubit
De toti acei ce tineri incearca sa ramana.

Atunci cand tineretea timid mi-ntinde-o mana
Eu va intind un vers pentru voi toti
Desi sunt multi acei ce-ncearca sa se-opuna
Luptand cu tineretea, cu proprii lor nepoti

Mi-au zis prea multi ca stihul meu
L-au auzit si mai 'nainte
Dar ei nu shtiu ca l-am facut cu greu,
Caci imparteam iubirea in cuvinte...