Arsi trandafirii
de lacrimile ploii,
de marea
ce in ochii tăi plangea,
spun vantului
că te-as fi dat uitării...
Te mai iubesc,
dar in furtuni albastre
pasii zburand spre tine
in vis, nu-mi voi lăsa...


Te mai iubesc
cu toată vesnicia,
cu umbrele femei
ce ti-am lăsat
in locul meu
să stingă
agonia
in care amăgire
am existat...


E frig si ploua, si marea nu intelege de ce mi-am dat iubirea unei umbre... totul sau nimic... umbrele pot număra firimituri de iubire, eu nu... Ai să mă ierti, sau nu...