Poate e o artă simplul act de-a fi
Și fără cuvinte sincer a vorbi,
Poate e tacerea marea fericire,
Și fără sfârsit crunta-mi nemurire…

Poate e un cântec toata viata mea,
Dar fără auz cum o voi cânta...?
Poate e o joacă universul larg
Și ai lui copii stelele ce cad…

Poate e orbirea ochilor deschiși,
Cum e nemurirea doar celor închiși.
Poate, însa toate în noi vor trăi,
Poate, numai poate, vesnic vom rosti...