spuneam odată că sunt mulți
oameni care cresc în jurul meu
zâmbeam, pentru că ei și eu eram alge
și ne împleteam amețitor în jurul corpurilor
tuturor
credeam că altfel nu poate fi, că nu
putem respira și,
că dacă nu ne hrănim
nu vom mai exista.

auzi? da, aud...
fiecare cuvânt mi se izbește
de fiecare gând.
pereții inimii îmi răsună
cu ecoul fiecărei bătăi.
auzi? da,aud...
e mai multă liniște în noi.