legați cu biciul de durerea cărnii prin ignoranță trec strigoi voioși
femei de aer care poartă siluetă sub sânii mulși
cu pruncii scoși

între văzduhuri păsările rup un nor cu dinții
nu vă rugați! de pe tencuială au căzut sfinții

tușește cerul desfrânatului erotic amantelor iubite public în trăsură
sar revoltați toți pietonii impotenți să ne pleznească
pudici peste gură

străpuns de furci de întuneric singur rămân
sau poate este numai aura unui copil bătrân

să ne sfărmăm paharele de veac prieteni rău am necăjit necazul
luna băloasă uite cu luciri nebune curbând
spre suflete grumazul

nu îmi amintesc gardul pe mine mă strânge
un nebun cu o lumânare nedumerit plânge

să ia în coarne pieptul nostru vid spartă găleată de fântână părăsită
mă vrea ne vrea pe toți ne va avea sfânta femeie
mamă soră și iubită

de lume sau lumea tresare la glasul porții
om bun eu în grădină am îngropat morții

cu șoldul frânt de truda infinită jivină ruptă din capcană ne va urî
precum un preot nesătul și ne va cere sângele
din rană

pe unii
alții au rămas să putrezească sub arteziană
feeric curge apa peste un craniu de mamă

să îi înfigem bufnițe-n arcade să-i ardem pletele de întuneric
desculții mei tovarăși de iubire ați prea-curvit
cu falusul eteric

verbul: boală cu transmitere sexuală