Când te-ai născut, eu am plecat din viață.
Ne-am întâlnit pe-o clipă nenumită,
Departe de-adevăruri și ispită
Și ne-am atins pe-un magic fir de ață.

În ultima secundă-n noi ivită,
Þi-am dăruit grăuntele ce-nvață,
Am împlinit un semn sorbit din ceață,
Lăsând în tine spaima nerostită.

M-am dus apoi pe drumul meu, deodată,
Făcându-ți loc pe-acest liman să treci
Cu soarta ta de-apururi măsurată.

Eu am plecat. Și tu va fi să pleci,
Căci calea vieții curge întrupată
În pași lăsați de carul morții reci.