Am întins o mână
mai departe
de ziduri.
În vântul dintre pași
strigătele
își cântau refugiul.

Mi-am aruncat privirea
dincolo de stânci
și abisul
n-a contenit
să se-apropie.
Visam ca un copil
îngeri decapitați
și strigam
în ținutul Nevermore
după fluturi.

"De unde am venit
acolo ne vom și întoarce!",
mi-a șoptit profetul
la ureche.

Nu mi-a păsat
nici după ultimul
fir de nisip
scurs din clepsidră.

*
Eu doar am scris
sub pietre și fum
întuneric.
Tencuiala din cuvânt
mi-a ros oasele
de pescăruș.
Noapte.