REFLECÞII DE TOAMNÃ


Afară e seară și toamna-i prezentă,
In casă ceainicul sună, mirosind a mentă.
Frigul se lasă încet peste pentru noi
Pătrunzându-ne sufletele triste, făcându-le sloi.


Mâine va fi o nouă zi în care,
Frunzele se leagănă căzând spre uitare.
Parcurile părăsite au paturi arămii
Iar vântul șuieră ca lupii-n pustii.

Încerc să adorm, să cad în visare,
Să intru-ntr-o lume de basm și candoare,
În care primăvara e veșnic vie,
Cu pomi înfloriți, cu miresme de iasomie.

Incet dimineata se crapa de ziua,
Ma trezesc si rup din calendar inca o fila,
Singuratea incepe din nou sa-m-apese,
Iar tristetea din suflet imi da mereu ghese.