Ai lăsat o lacrimă vărsată
Să dea foc la o lume toată.
Tot ce atingi ți se ofilește,
Iar ce uiți mai că-nverzește.

Plecând capul lași o rugă spre cer
Să le-ntrebi pe toate de ce pier.

Doar o voce slabă s-a mai ridicat,
Din care nimic rămas de ascultat,
Căci tu ai fost cel ce s-a pierdut,
Focul prin tine a trecut...

Lumea a rămas așa cum e,
Prin esență, poate vie.