Doamne,
Tu știi al meu rost
Rostogol și chemare am fost
Clepsidră stihiilor-lumine
Să fiu eu însămi exorcism
Pe mintea plină de jivine.
Te certe, pe tine Domnul
Cu al meu vers
Te du, pe-al tău pustiu-eres.

Talaz de vorbe,
Pământul plumb, pe nopți haine.
Legat s-au dezlegat
Prin dezlegări divine.
Și suflet de cristal
Acum descătușat
Mi-e strajă sfântă pe înalt
În drumul către Tine.

ÃŽmi scutur praful din sandale
De prag de amintire
La poarta acuzării pun zăvor
-ÃŽnchis-
Transferul de zidire.

Și timpul trece, rece și sfios
Trec oști de gând-sfințire.
Mă scald cu râuri, în piatra capului de unghi
Renasc pământ heraldic cu litera menire.

Tresar orașele, pe transcendent
Și rugaciunea serii mai e
Lumină-lină
În Duhul Sfânt trec îngeri-afluent
Regatul meu pustiu, cu viață se animă.

În pasul unui, înainte…
Trec poduri de cuvinte
Imagini nete în ambalaj-capcană, înapoi
Clepsidra trecerii de noi,
Abstractul inimii îl simte
Un exorcism sihastru
Mă treier din șuvoi
† în lumea celor sfinte.