Doua soapte aduse-n seara
pe-o floare din poiana verde
au dorit raspuns sa-mi ceara:
oare dragostea se pierde?

Si ramurile unui falnic brad
ascund a mamei imbratisare,
frunzele uscate risipite cad
pe amintiri puse-n nepasare.

Doi indragostiti de-o viata
se privesc, se tin de mana,
au un zambet etern povata
si tineretea o sfanta fantana.

As aseza o tainica coroana
pe portile inchise fara clanta
si cu iubirea, pusa in icoana,
sa impart ecouri de romanta.

Si as fi universal complice
raspunsului la intrebare;
dragostea ramane, eu as zice
daca nu ar fi cuvantul oare.