ne-am cunoscut în gări dezafectate
călătoream cu trenuri virtuale – tu
îți fluturai batiste albe sânii
lui Kafka lui Claudel sau lui Camus

și taci asculți îmi mângâi chipul
nu vezi nimic dar nu mă crezi nebun
ne umple pulberea și volbura pustiii
ca o sirenă fluieri să-ți mai spun

faci două grămăjoare lacrima și râsul
din care păsări călătoare se hrănesc
din mers mă urc pe scară pe tampoane
dorința mea și nerăbdarea te rănesc

aceste trenuri nu opresc n-au gări
dincolo de cuvânt te sperie tăcerea
noi suntem scena noi decorul noi
suntem indiferența trecerea și vrerea

actori între actori dacă n-am fi
n-am scrie textul nu am pune-n scenă
am fi eroii pietrelor și oaselor târzii
reci garnituri de tren într-o cavernă