Inimă, de ce te bucuri când îi auzi glasul ?
Ce te face sà te zbuciumi când îi sunà pasul ?
Iar parfumul ce îl lasă când în cale-ți trece,
De ce bati ca o nebunà si alergi cât zece ?

Spune inimioară dragà, ce-ți doreși tu oare
Seara când încet se lasă și luna apare,
Pe când bolta de velur plină e de stele
Ce se oglindesc în lacul cu unde de perle,

Sau când vântu-ncet începe să sufle prin ramuri,
Sau când marea se ridică și se face valuri?
Spune-mi, ce-aș putea să fac să te linistesc
Și acest tumult năvalnic să îl potolesc ?