în fiecare dimineață mă trezesc cu capul sucit la spate
prima țigară o beau la dejun cu o ceașcă de cafea
dintr-o cutie cu capacul nestle
după care capul revine la loc cu 10 grade/min
dar se bagă în nori ca să nu văd ce se face sub ei sau ce s-a făcut
un fel de struț cu picioarele-n sus

ce zile frumoase trec pe lângă mine
aici trebuie să fie semnul exclamării
pe care nu pot să-l pun nici în ruptul capului
pentru că e prea sus să-l ajungă cineva cu prăjina
sau cu mașina de dez
ghiocat

demult m-am ciclat la niște banalități profunde
vreau și eu să înțeleg de unde vine prostia cu propria experiență
și mă conving pe la orele 12 în fiecare zi că alții au înțeles

capul încet mi se coboară și se așează la o azvârlitură de gât
admir pe retină o scrumieră făcută dintr-o cutie de cafea
pe care pun capacul după fiecare chiștoc aruncat în ea
constatând
uneori chiștoacele pot fi mai reciclabile decât femeile

ca și orice muritor de rând mă mișc spre noapte
singur sau cu tardivi pietoni și ei cu țigările-aprinse
nu-mi pare rău că viața trece pe-alături de alții
nu-mi pare rău să regret pleonastic în fiece dimineață