mai raman peste secunda aceasta,
cu gandul imbratisand,
marginile de la nord pana dincolo de sud,
de la est pana mai departe de ape,
cu ochii strangand
toate adancurile pana la cele din urma
cantece de leagan
si toate cele din inaltime
pana la credinta muntilor.

mai raman peste secunda aceasta,
ca o incercare de a nu cunoaste
noaptea ce pasul tau
neatingandu-mi pamantul
imi acopera distanta dintre mainile mele

mai raman peste secunda aceasta,
tu chiar nu vii?