3

***
Văd cerul albastru ziua,
Cerul înstelat noaptea,
Văd cerul înnorat în furtună
Și razele soarelui de după nori,
Alergând către mine,
Văd pădurea ce se așterne la orizont
Și ierburile înalte
Ce-mi primesc pașii temători,
Dar dincolo de tot ce văd ,
Nu-l pot vedea
Pe Cel pe Care eu ÃŽl caut !!!

Tu, care ai creat norii,
Care ai creat ploaia,
Care ai creat pădurile și cerul, și stelele,
Unde ești ?
Unde ești ?
Ce sfioase sunt florile
Când trec pe lângă ele ,
Cât de limpezi sunt apele ,
Izvoarele, fântânile,
Cât de sclipitoare sunt toate astea !
Unde ești Tu,
Cel ce ai creat toate ?
Toate acestea în mijlocul cărora
Eu trăiesc,
Unde ești Tu, Tu cel ce ai făcut toate ??!
Cât de frumoase sunt florile astea ,
Lăcrămioarele, cât de albe,
Ca niște clopoței.
Cât de verzi și ascuțite și lungi
Le sunt frunzele !
Tu care ai creat minunea asta de floare,

Unde ești, unde ești ?
Și Tu, Tu , iubitorule,
Cel ce ai creat toate ?
Unde ești de nu-mi este teamă,
De nu-mi este frică să merg
Prin pustietățile astea ?

La o fântână stă Cineva, cu capul plecat
ÃŽntre palme, rezemat.
Oare Cine-o fi Cel Ce stă
Cu ochii închiși, cu ochii plânși ?
M-am așezat lânga El și-am tăcut,
Și toate întrebările dispăruseră.