pe-un picior de lacrima
imi rodeam eu unghia de la degetul mic
asteptand sa-mi fie si mie toamna
macar odata in viata...
pe mine alergau vocile
multe voci,cu multe picioare
alergau deasupra mea;
alergau paduchii de voci peste mine
le simteam atingandu-ma
lasau urme adanci in valurile pielii
tipau,srigau vocile
ma strigau pe mine
noroc ca eram surda.
o frunza rosie s-a oprit in par
o pierdeam printre suvite
ea rosie,ele rosii.
de ce nu mi-e toamna odata?
pe-un picior de lacrima am inceput sa plang
si parerile vocilor plangeau cu mine
si plangeam in cor.
departe adie un parfum
de pustiu sinistru,de clipa arsa...
"Treci si stinge clipa acum!!!!"
urlam eu...degeaba...eram surda.
sa-mi fie toamna!!!!!sa-mi fie toamna!!!!
sa-mi fie toamna!!!!sa-mi fie toamna!!!
sa-mi fie toamna!!!!sa-mi fie toamna!!!!!
sa-mi fie toamna!!!!!sa-mi fie toamna!!!!
sa-mi fie toamna!!!sa-mi fie toamna!!!!
am zis!sa-mi fie toamna....
pe-un picior de lacrima degeaba plang
nu mi-e toamna,nu mi-e frig,nu mi-e dor.
as manca o idee de timp,dar ma doare o masea
poti sa trimiti un nurofen pe-un picior de lacrima?
te rog...un nurofen si o toamna
pe-un picior de lacrima