agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ November
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-08-11 | [This text should be read in romana] |
La ce cugetă omul atunci când stă să moară?
Mai speră la viață, crezând că va trăi Sau poate că doar speră la o moarte ușoară, Și-așteaptă calm și rece să vadă ce va fi. Cu parul alb și veștejit, Palid ca o stafie Asteaptă moartea liniștit Și somnul de vecie... "Iată-mă ajuns la sfarșit Sunt trist si amărât Căci am rămas singur si părăsit Și de toți sunt urât. Poate că este vina mea Că trec astfel in neființa Poate într-adevăr trebuia Să trăiesc prin credința. Toată viața am fost ateu Dar acum nu mai știu Dacă să cred în Dumnezeu Oricum, e prea târziu. Aștept singur trista mea soartă Și mă intreb viața mea ce-a fost Căci pentru mine lumea este moartă Și totu-mi pare rece, fără rost. O viață întreagă am muncit pe brânci Și-am strâns, și-am adunat averi peste averi, Însă în suflet mi-am lăsat goluri adânci, Din tot ce-am strâns m-am ales doar cu dureri. La ce folos atâta zbatere pentru nimic? La ce folos nebună goană după vânt? În fața morții, omul este slab si mic, Și se întoarce la sfârșit tot în pământ. Dar totuși ce am fost? mă-ntreb acum, Căci viața mi-a trecut ca o părere Precum un vis amar ce piere în fum Mă sting ușor, în suflet cu durere. Mă văd parcă deja la-nmormântare Și lume multă va jeli pe răposat Dar multă vreme mă vor plânge oare? Sau ca o vorbă-n vânt voi fi uitat? S-or apuca cu toții, mimând nenorocirea Cuvinte de tristețe și jale să îngâne Vor încerca cu mine să-ngroape amintirea Și vorbele-mi uitate, ce-n noapte vor apune Văzandu-ma domnind în tronul meu regesc Vor genunchea alături, cu chip să se supună Nu mie dar, ci morții al cărei chip primesc Și din durere oarbă s-or apuca să spună: "Iată-l cum zace, cum doarme în mormânt Acum e-o amintire A fost un om în viață, a fost o frunză-n vânt Purtată în neștire." Mai spune-vor ei multe despre viața mea Dar fără importanță, căci eu plecat voi fi Și-mi pare că-ntunericul începe acum abia Să țeasa lunga noapte în care voi dormi Dar ce înseamnă aceste întunecate șoapte Ce-ntr-una mă acuză și îmi dau fiori Mă imping incet spre a existenței noapte Să îmbrațișez pe veci ai morții zori Ce este negura aceasta care m-a înghițit? Un fior rece în inima mă împunge Mă-ntreb cu teama-n gând: oare-am murit? Și dacă da, eu unde voi ajunge? Vai, ce frumos: o pajiște de flori Cu râuri și pașuni inmiresmate Un cer senin, albastru, fără nori; Copaci de tei cu florile parfumate... Imaginea Raiului dulce-acum a dispărut În locul ei se-ntoarce bezna dinainte Pașunile-nverzite în cimitire s-au făcut Și pajiștea de flori e plină cu morminte O piatră funerară mi-apare înainte Murdară, părăsită, de buruieni ascunsă E piatra mea, e semnul de-aducere aminte A unei vieți trecute, de negură pătrunsă Pământul își deschide prăpastii întunecoase Într-una dintre ele, fără să vreau mă arunc... Căzând prin negre văi, abisuri secetoase Cobor în întunericul din cel mai vid adânc. O, vai, apocaliptică durere! Ce-mi sfâșii sufletul cu atâta tiranie Nu îmi mai lași sufletul nici să spere Că voi scapa cândva din agonie... "Iata-l în mormânt cum zace, Și-a dat ultimul suspin S-a absolvit de-al vieții chin Odihnească-se în pace! Amin... Spre ziua morții se indreaptă orice gând Al omului cu sufletul nemuritor La vremea-n care va veni și al său rând Să dea socoteală Acelui Creator.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy