S-a născut ca dintr-o rază care zboară,
Fuge, moare, fără scop, doar să existe.
Luminează pentr-o clipă milenară
Și se stinge ca un vis, ca o poveste.

Inteligența - al treișpelea apostol,
Cu formă de fecioară și ca de soare pur -
Zâmbește universul și îl preface sol,
Îl mângâie cu umbră și-l luminează dur.

Cuvântul - râu de soare ce curge ca un zbor
Din fir în fir, cu aripi albe de albină -
Răsare focul cu al său heruvic cor
În abis, în vârf, cu unduire lină.

Dorința - înnegrire albă-n curcubeu,
Pată de soare pe-o umbră de răcoare -
Flutură ziua cu noaptea, ușorul cu greu,
Duce zarea aproape, aproapele-n zare.

Speranța - stea ce susține viața-n umbră,
Soare pe obraz de nor, moarte muritoare -
Preface-n univers infinitate sumbră,
Divinitate roz de viață dătătoare.

Iubirea - fluturașul pur ce zboară lin
Spre infinitul Timp, spre nesfârșitul Spațiu -
Transformă pacea-n alb atât de-ușor și fin,
Zboară nemurirea spre suflet echinocțiu.

Pasiunea - viață cu chip de moarte albă,
Esența focului din stelele aprinse -
Împodobește viața cu o roșă jalbă,
Transformă timpu-n soare,-n viață mai încinsă.

La început nu a fost omul, ci dorința,
Pasiunea, inteligența și cuvântul,
Iubirea-n roșu curcubeu, ca și speranța,
Iar viața s-a gândit și le-a spus simplu: OMUL.