Ultimele fire de pãr de pe cap
ți le-ai smuls cu mâna ta
tremurând
în vârtejul a ceea ce credeai cã e disperare,
dimineața, când soarele apunea aprins,
grãbit
de un nor de praf,
de urme de viaÈ›ã zbuciumatã
de dorinÈ›ã neîmplinitã
de aromã de cartofi prãjiÈ›i
È™i omletã greÈ›oasã cu mãrar.

Þi-ai pierdut și ultimul fir de putere
acum stai și te uiți necontrolat în jos
la mine.
simÈ›im aceeaÈ™i bucatã de cer
absurd
fãrã vârf, fãrã substanÈ›ã
eu dintr-o gradinã umbritã de încercãri eÈ™uate
tu dintr-un birou îngust.
eu din brațele copilului meu
tu din îmbrãÈ›iÈ™area Altei
eu de aici – din mine
tu din propriul iad!