chiar dacă nu se întâmplă nimic
seara asta va fi de apă
vor veni ca la circ o mie de întâmplări iluzorii
uite precum aceste sfere imperfecte
sclipiri de lumină
pe care oamenii le-au numit simplu
ploaie
la nori se întorc cât ai spune cele două cuvinte
ca niște mărgele azurii se aruncă în palmele tale amândouă sidefii
virgine capete de drum
nici prea aici
nici prea departe

bine că ești lângă mine
cu buzele mereu rubinii
croite după forma făpturilor de apă
aceste nimfe cu aripi de pești
și solzi mărunți de cașmir

cineva sparge gardul din cer cu artificii
am obosit să le urmărim despletirea închipuind acorduri de dragoste
aproape de constelația liră
arcul acesta încordat între eu, tu și coloanele de sunet
pe care se sprijină inegal viața

nu credeam
că pocnete-aurii hibernează-n noi
cu tot cu ploi sau cu anii-lumină
de aici și până la dîra de fum
ca o inimă zdrențuită abia perceptibilă
în capătul ochiului

chiar dacă nimic nu se întâmplă
și dacă aș fi vrut să închid undeva ploaia
tu esti aici
pare doar simplu
altădată ai fi pictat din apă o femeie

nici prea albastră nici prea vișinie

tu o privești
ea
te numără