nimic nu rimeaza cu felul meu de a fi...
cadavru in care se descompun pasarile tacerii
si lanurile de cafea dulce de care nu pot sa ma desprind
prin oasele mele nu vezi cerul
nici macar fragmente din el

niciodata nu vei fi indeajuns pentru mine
iluzie sau poate chiar femeie
din care se nasc liniile nedefinite ale iubirii

e prea multa liniste aici
un fel de nostalgie de cartier imi roade trupul cu dintii
si nu am motive sa ma reinventez
uita-ma sau inchide ochii
nu vreau sa ma vezi asa