parcă ieri sugea la maică,
ied plăpând cu lapte-n bot,
ce-i și astăzi tot netot
dar în glas cu bărzăuni
când cu doi ochi căpcăuni
o colindă pe puștoaică

și e-n ceartă cu oglinda
aruncată, uite, hăt
că l-a confruntat c-un făt
caragios sub măști spartane
pe care alte codane
și l-ar vrea, dar nu melinda

deci văzându-l câtă râvnă
pune-n jocul deochiat
să arate mai bărbat
lângă fata de-mpărat
ce mi-l ține agățat
cu cârligul ei de țâvna

și văzând cu câtă trudă
peri îsi rade de sub nas
ce-s rari, parcă-s de pripas,
și-s ne-drepți fiindcă-s ne-negri
și-s desimii neintegri
vrând cumva să-i facă-n ciudă

eu îl iau la băutură
și-i ademăn la taifas
vocea ce s-ar vrea de bas
dar mai dă în fa diez
de-i așa dulce la miez
iedu-n valsul vienez
cu puștoaica ce mi-l fură.