Pe cer răsare luna
Al primăverii nimb,
În inserarea caldă,
Ușor mă împresoară

Pătrund eternitatea,
De parc’aș vrea să schimb,
Tot ce rostim adesea,
Cu’a fost odinioară.

Pare că totul este,
O lungă așteptare.
Prin șoapte și imagini,
Năluci se risipesc.

Încerc a vieții dulce,
Amară desfătare,
Încerc să mor și totuși,
Vreau numai să trăiesc.

Iubire,ură,viață,
Nimic paradoxal
Și peste toate omul,
Demon Dumnezeiesc,

Privește acest haos,
C’un aer triumfal
Și stranii simțăminte,
Într-ânsul se trezesc.

Transformă și distruge,
Pentru’a crea din nou,
O lume de fantasme,
De umbre și tot speră,

Că va fi’n nemurire,
Un muritor erou,
Sau poate printre semeni,
O tainică himeră.