ca o fregată
suptă de-adâncuri
înduplecat de va fi Cerul
la răspântii de vânturi
să se deschidă
înspre uitare

prăbuși-se-vor îngeri
la prima ninsoare
prin valuri de sânge
când sufletu-mi plânge
aspritele taine
temeri și spaime
numărul Fiarei
ciopli-va-mi în carne...

încui în mine
fereastra spre mare...