Luminată de un foc lăuntric,îți privești propria imagine,
Reflecția-ți este distorsionată, lăsată în paragine...
Boala care te-a ros în interior, nemiloasă și tenace,
Nu ți-a iertat nici sufletul, nici frumoasa carapace...

Cum treci Stixul, demonii toți te privesc,
Cu ochi reci, tăioși, care de poftă sclipesc:
Poftă pentru tine: o viață nouă,
Poftă pentru tine: o moarte nouă!

Otrava ți se scurge lent spre inimă...
Prin multe păcate propria ta victimă...
Privești cu speranță renăscută abisul,
Dar în zadar cauți acolo Paradisul!

Gândurile disperate spre ceruri ți se îndreaptă,
Dar ai greșit, ai ocolit calea cea dreaptă...
Pierdut este El ție, pierdut pentru întotdeauna,
Viu doar în conștiință, dacă mai ai vreuna!