Setea de forme a gândului,
mă întoarce la buza luminii
pe care a înflorit surâsul tău...
și văd conturul nud al șoaptei
trecând peste vulgaritate
depășind stadiul larvar,
descătușând crisalida
în care fluturii timpului
ne țin prizoneri...

Adună-mă Doamne din hume
pentru a mă stoarce
În forța cuvântului Tău
devenind apoi starea peste care
Mila Ta să-mi alunge răzvrătirea
devenind starea peste care
lacrima mea neplânsă
să Te caute de-a pururi...