Conduc cu greu o cruce
Și duhuri îmi șoptesc
Cã sângele mi-e rece
Ș-am timp sã-l încălzesc.

Golit în sacre puncte,
Par om bun de nimic,
Scãldat în vaga minte,
Sunt râu și sloi topit.

Arunc în cosmos pietre,
Ca orice miragiu,
Și mă feresc de noapte,
Cu frica-n Dumnezeu.

În veșnica lumină
Devin placid, minor,
Iar viața mi-e senină
De-ar fi sã nu mai mor.

În mâine, azi, e moarte,
Dar de-oi fi alesul,
Vã voi expune-o parte
A Luminii-mi versul.