Plouă...plouă mereu în inima mea...
Păcatele sunt și vor fi mereu...
Lacuri sclipitoare de lacrimi,
Furtuni ce răvășesc sufletele!

Zâmbete și o plimbare spre Lună,
Acestea într-adevăr amintiri adună,
Lumini și umbre...muzică mută...
Ai fost și nu mai ești?!

Stele fără nume,
Câmpuri otrăvite,
Spirite dezlănțuite,
Speranțe încă?

Sclavi pentru întotdeauna
Am fost și vom fi,
Martoră doar ea, Luna,
Doar ea ne va ocroti!

Ferestrele nopților s-au deschis din nou,
Adiere, parfumată de amintiri,
Adiere veche plutește în cavou,
Morții transparenți revin în a lor simțiri;

Pentru o clipă, pentru o eternitate,
Pentru un zâmbet,pentru o lacrimă,
O slăbiciune nouă în efemeritate,
O mai veche, o mai nouă inimă sfărâmă!

Iar eu? Fermecată, deschid fereastra...