In gandul meu se-ntampla mult prea multe:
Se sting lumini…se-nchid usi si ferestre,
Isi plang destinul fete ramase fara zestre
Si mor batrani ce poarta-n par zapezi trecute.

Din trupul meu se reincarneaza zei peste Olimp,
Nectarul mi se scurge prin sinapse,
Ambrozia e visul ce ma poarta printre astre…
Prin vene-mi curge praful unei clepsidre fara timp.

In ochi s-ascund cadavre-n doi,
In pasi mi se-nfiripa zborul,
In vis zambeste trist actorul:
“ Iertati-ma de sunt ca voi! “.