Lăsăm frunza să-și măsoare căderea
fără să-i vorbim
picură de toamnă în palme
trupul ne miroase a tămâie și
încă mai avem privirea aceea arămie
de apus
sau poate doar ni se oglindește cerul în ochi
și-n urma noastră
se aude foșnetul crengilor
pe metru pătrat de hârtie arsă

acolo
doi țânci au pus cândva semnul egal
înaintea iubirii...