amurgul ranilor noastre e tot mai departe
privirile ne amortesc
se varsa rece peste nimicuri nelumesti
se leapada de noi
si ne molipsim unul de la altul
azi de tresariri labiale
pe care uitam sa le soptim mai departe
maine de alta iubire imposibila
la care mai speram ca vom ajunge
ridicandu-ne pe varfuri
putin
si inca pe atat

tu lasi musonul sa ti incurce intre degete

de ce nu ne-am bransat ilegal
la reteaua electrica a cerului
ca sa avem si noi
ca toti oamenii
constelatia noastra?

in buzele mele o indie moare