Așa e când s-alege praful,
Orice dobitoc înhăimurat în mușama îți vinde ceasul,
Pe-o mână de orez sau pe doi bani,
Nici insula ta nu-ți mai rămâne neluminată,
Benelucși sterpezind miezul de ani
Repeziți într-o spaimă de argilă dezlânată, ruinată,
Rădăcina meiului și a condurilor de îndoială,
Haine de sac pe un uflet cald,
Peste sânii albi ce-și doresc înflorirea goală,
Peste pulpa ce-și dorește cadril alb,
Lumina basmului rupe surâsul de pe buze
Și-l tranformă-n sărut!
Eh, e bine așa, luminează luna-n flacără,
Albind și mai tare obrazul de zăpezi,
Obrazul de floare de cais repezi,
Ochii cu gene încet înclinate spre miazănoapte
Căprui ca o glumă de curbe antice,
Purpura flutură-n obraz pusă pe fapte,
Iar ea, frumoasa citită,
Arsă de litera grea prinsă-n noapte,
Tangou de cearcăne poartă sub pleoape,
Ușor obosită!
Pe ușa de crital trebuie să fugă,
Sub norii viori să n-o audă,
Orașu’ împărtășec ce o bârfește
Că din văpăi de șerpuiri trăiește
Cu-n bărbat însurat!
14.04.2003