Plange linia orizontului cu iz de jar ,
o vioara se-aude si ea lacrimand rar
ca si cum ar afla cerurile triste
plang si ultimele noastre cuvinte ,
paralel cu holograma din vieti numita speranta
Dumnezeu si-a luat pentru noi o vacanta ,
Plang spatiile dintre secunde
cu gust de cruce , in culori rotunde
sa ne topim din inima-n trup versul
cu care ne-a incrustat deunazi universul
din vechi raze de soare aprinse
si vise regale cu ramuri intinse ,
Plang cercurile pline de fete ,
aluneca rostul spre graul cu sete
semanat la facerea vremii fior
cu gust de smantana , cirese si dor ,
plang zborurile din pete de ingeri
pe fetele noastre crustate din ieri
departe , laconic o cruce
se sfarma in suflet romanta si duce
patimile ce ne trezesc dimineata ,
Ne plang ploile seduse de vreme
cu picuri de sange si miere
durere curand sa ne cheme
martiri simfoniei astrale !

... dar e frumos ca-ntrun colt de rai
rad luminile de noi , smulse tainic
dintre cer si pamant , ele ne tin loc
pentru ziua de mai apoi ,
cand va veni si ultima lacrima ,
mantuirea ...