Bă, ce ai? Nu mai scrii?
Vezi! vezi! Nu fă prostii
că poate nu vei mai fi
scula mea de scris și
vei ajunge la coș
vei fi sacrificat
ca un cocoș
fără găini de călcat,
abandonat
ți se va-nchega,
se va lega
pasta în vână
Nu vei mai sta în mână
nici azi nici mâine
nici peste-o săptămână
si ca un câine
vei da din coadă
ochiul meu să te vadă
ca iar să scot cu tine
cuvinte fine
care să se-mbine
frumos și bine
în nu știu ce poezie
pe-un colt de hârtie
pe care mai târziu
pe când bătrân o să fiu
să o citesc
și să-mi amintesc
cât de vorbăreț
erai tu atunci
parcă alergai pe lunci
și câmpii
pe-acele hârtii
și acele caiete
pe vremea mea
măi, băiete.