Cum te-am lăsat în urmă mi se pare
că toate câte s-au născut apoi
s-au închinat întâi privirii tale
și au crescut încet, încet, cu noi.
Eu te-am văzut foșnind de-atâtea ori
încât și frunza ta mă înfioară.
iubito, eu te-am învățat să mori
ca să te naști apoi a doua oară.
Căzut asemeni frunza ta alene
și căutând la zorii tăi integri
le-am spus încet, aseară să mă cheme
iubito, ochilor tăi negri.