Daca ai sa pleci candva prin lume,
va fi apusul ratacit pe urme
si praful va asterne pe vai fum,
uitand parfumul serilor de-acum.

Va ramane totul fara nume,
fara balans adus de spume;
dar voi avea privirile intregi,
sub lacrima ce nu poti s-o-ntelegi.

Ale tale frumuseti raman statui,
mangaiate rar de pasi satui;
filele de ani vor fi uitate
in agende de mult separate.

Visul adormit nu poti sa-l privesti,
cascadele sunt si ele omenesti;
pe peron,nu mai spun nimic anume,
acum cand pleci undeva in lume.