din ziua aceea ne-am cârpit somnul cu zâmbete
toți ceilalți erau ca de obicei absenți
lumea continua să circule pe diagonale inutile
noi eram doi străini rătăcitori băteam la uși iluzorii
căci aveam ramuri crude în loc de mâini
cu ele apucam din zbor cuvintele

ne-am trezit așa dintr-o renunțare
de acum vom schița numai dimineața dintre umeri
ochiul tău va crește în mine vast și rotund
ochiul meu poate se va topi în cutele asfințitului
când sunetele se vor fereca în cochilii de lut
iar liniștea ne va îmbrăca mâinile transparente
pierzându-ne în mare

în spațiul dintre noi
cineva nu întârzie să se nască