„Azi e una din acele zile albastre de vara.Vazduhul e gol , nu a fost inca cotropit de aripile neastamparatilor pescarusilor pentru ca este sufocat de razele ucigatoare ale astrului ceresc . Dar asta nu o impiedica sa coboare treptele , si sa priveasca mai de aproape. Nisipul se muleaza usor sub piciorul ei , iar micile scoaici care alta data te intepau , azi parca s-au retras pentru a le intampina pe celelalte intr-un alt cimitr. Prin simple miscari si priviri fugare reuseste sa starneasca interesul celor de pe plaja . Nu e de mirare , cu parul lung precum o pelerina bolnda care ii invaluie trupul si care se ridica si coboara usor sub adierea vantului , cu acea privire jucausa nascuta din doi ochi albastri si cu acel trup transparent prin care poti vedea naivitatea si gingasia sufletului ei , nu … acum, stand si privind-o, incerci sa reculegi din amintiri o farama din tineretea ta.
Cu toate ca aerul e sufocant,uiti de caldura si de tot doar stand asa cu gandul la clipele frumoase pe care prezenta fetei a reusit sa ti le reaminteasca. Dar acum ea a merge mai departe , lasand in urma privirile curiosilor, si intreptandu-se spre stanci . Locul nu este prietenos, este pustiu aici in zona stancilor , nisipul nu mai este fin ca mai inainte ,iar vantul incepe sa bata din ce in ce mai tare . Totusi ea inainteaza si se urca pe una din stanci.Ajunsa pe culmea ei se opreste pentru a mai privi o ultima data tot drumul pe care l-a parcurs, si un zambet de multumire apre pe chipul ei . Salbatica mare isi ridica valurile inspumate pe stanci din ce in ce mai sus , din ce in ce mai zgomotoase,incercand parca sa ajunga la fata pentru a o preveni. In departare se aude un foc de pusca , urmat de altul si altul. Pe cer se tese o ploie din arcuri , fum si gloante .Sub luneta o privire dura observa prezenta fetei ,care ramasese ingrozita pe stanca. O corabie mare si veche pe care scria cu litere de-o schioapa „Apus” intra pe sub ochii fetei in golf. La scurt timp se auzi din cealalta parte a insule un strigat de dispreare :”Piratii… Fugiti…. Piratii…” . La auzul acestor cuvinte , fata reusi sa iasa din starea de soc si alerga spre padure ,ascunzandu-se intr-o pestera . Statea ghemuita… cu picioarele stranse la piept , cu rasuflarea taiata si cu inima facuta cat un purice. Dar mult timp nu se mai auzi nimic.Si cum ,de cand e cerul si pamantul, se intampla la fel, noapte mai castiga inca o data in fata zilei batalia, lasand soarele sa mai reverse cateva raze de sange pe albastrul cerului. Cu toate ca noaptea nu este la fel de clara precum ziua , spaima fetei s-a risipit si reusit sa adoarma. Dupa ce reusira sa-si potoleasca foamea cu cateva merinde furate din sat , piratii se intoarsera pe corabie, unde incepu sa curga vinul in pahare.
Privirea aceea dura din timpul zilei , izvorata din ochii verzi ai piratului , reflecta acum un sentiment nobil , unul pe care nici unul din pirati nu mai este in stare sa-l simta. Dar acest pirat , inalt ,cu pletele lasate sa curaga in bucle pe spate, si cu camasa rupta in fata , lasand sa se vad cateva fire rebele care acopereau pieptul, o cauta pe tanara fata , pentru ca ii era teama sa nu fi murit in timpul ploii de gloante. Urmarind raza lunii, care se vedea printre crengile copacilor ,el ajunse in fata pesteri ,unde se opri , privi o clipa inapoi si intra, pentru ca vantul incepuse sa bata din ce in ce mai tare. Dar in pestera nu se vedea nimic si totusi nu iesi ,ci inainta usor . Dar deodata se opri . Parca sa asculte ceva sau sa …Era o liniste tulburatoare care apasa pe umeri lui. Avea nevoie se un impuls pentru a continua ,iar natura reusi sa i-l dea .Incepu ploaia , iar la prima scanteie a unui fulger el vazu trupul fetei. Se duse spre ea si ii lua mana ei firava in mana lui puternica si o stranse la piept. Atunci fata se trezi , si in loc sa se sperie isi rezema capul de trupul lui .Intalnirea celor doi cu drogostea era inevitabila. Li se impletira bratele , trupurile, sufletele si nimeni nu a stiut de ei.