Când plouă cu petale de trandafiri,
în spatele norilor, Eros se joacă de-a iubirea cu Soarele
și îngerii aduc ofrande stelei magice ce flirtează cu Luna,
momentan umbrită de scântei fulgerătoare,
gonind din inimă în inimă, implantând cipurile de foc ale dragostei,
în timp ce, pe furiș, demonii, în al cărui sânge fierbinte păcatul clocotește,
își aruncă priviri pofticioase.
Universul meu, croșetat din vise cosmice și dorințe infinite,
răspândește un sentiment de nerăbdare, de eternă mișcare dezordonată,
ce sfidează sensul milioanelor de ani lumină,
revoluționează iubirea și depășește limitele gândirii umane,
întărind prin legături indestructibile suflete rătăcitoare,
oferindu-le un loc în fiece astru nestins…
Torțe ,ce pâlpâie-n întuneric și încălzesc miezul infinitului,
se atrag reciproc în hora nebună a dragostei și luminează-n ritmuri alerte,
așa precum inima obișnuia să le bată înainte de a se odihni pe veci.
Cuprind în nebunia lor amețitoare pe Venus, pe Marte,
iar pe Pământ pornesc un uragan ce scuipă patimi de iubire,
ce ademenesc orbind ființe slabe și umile ( la fel ca mine…).
Și eu m-am prins în jocul lor ispititor,
ce puritatea o consumă-n centrifugă, care te hipnotizează și te absoarbe complet,
cerându-ti răsuflarea în schimbul dragostei,
neputând să te opui iubirii-magnet…