leoaică tânără, iubirea
mi-a sărit în față.
Mă pândise în încordare
mai demult.
Colții albi mi i-a înfipt în față
m-a mușcat, leoiaca, azi de față.

Și deodată, în jurul meu, natura
se făcu un cerc, de-a dura
când mai larg, când mai aproape,
ca o strângere de ape
și privirea-n sus țâșni
și auzul o întâlni
tocmai lângă ciocârlii.

mi-am dus mâna la sprâceană
și la tâmplă, la bărbie,
dar mâna nu le mai știe.
Și alunecă-n neștire
pe-un deșert în strălucire
peste care trece alene o leoaică arămie


cu mișcările viclene
înc-o vreme
și-ncă-o vreme...