Septembrie,
umbre
m-apasă
pe umărul stâng
se pierde iar vara-n pădurea uitării
privesc pe fereastă
cad frunzele
plâng

Septembrie,
ploi
ce îmi sterg
din privire culorile verzi
tu îmi spui “cum, chiar nu vezi?
copilul toamnei pictează”
în acelasi decor optimist-pesimist
un suflet stă trist
un altul visează

Septembrie,
vânt
depărtând
amintirile-ieri
mâine, ce mai contează
câte ploi, câte umbre, cât vânt
câte doruri
urmează


28.09.2004