curăț dantura păsărilor cu o pastă de dinți herbal
din florile uscate ale cerului
infinite pliscuri așteaptă încolonate periajul oral
și aripile au parcă fâlfâit de cuvinte

fiecare nor e un cuib părăsit
ochii îngerilor au înghețat în ele ca niște ouă
ale nimănui

soarele tresare numai în gând
ca un bătrân paralizat abandonat în azilul de oameni
de frig își strânge razele în jurul gâtului
fular galben îngălbenit

vântul e în derivă pe o mare de umbrele
stânci gânditoare îl pândesc din adâncuri
meduzele au pantofi cu toc iar delfinii
balonzaide imprimate cu „opera rock”

încotro zmeu de hârtie senină