Brazii invaluiti in fum
ma intreaba daca-s dator,
am ganduri asfaltate
si zaresc un cersetor.

El canta o simfonie,
doar surzii il asculta
si ca o frunza uscata
mai are rabdare multa.

Ne da ocean de bucurii,
doar o moneda ne cere,
trece noptile prin zilele
aruncate prin unghere.

De ce asternem brazdele
pe radacini flamande,
aflam doar dupa ce-am murit
drumurile ce-au fost blande.

Eu culeg din multe straturi,
el vrea unica lui floare,
doresc bucuria lumii;
nu sunt un cersetor oare?